În caz că nu aţi mai auzit până acum de Munţii Baiului, ei sunt localizaţi peste drum de Bucegi, îi desparte Valea Prahovei.  Sunt culmile molcome şi înierbate ce se văd de pe platoul Bucegilor iar din arealul lor fac parte pârtiile din Azuga.

Deşi traseele nu sunt nici grele nici lungi, creasta integrală putându-se face în maxim 8 ore din Sinaia în Azuga,  provocarea vine din faptul ca marcajele sunt aproape inexistente. Însă orientarea se poate face uşor, poteca de creastă fiind de fapt un drum forestier de toată frumuseţea pe care rar am întâlnit turiști fără două sau patru roţi. Iar dacă aveţi răbdare să citiţi până la final, o să aflaţi şi cum să vă orientaţi cât mai uşor. Nu recomand sub nici o formă parcurgerea traseului pe vreme nefavorabilă, mai ales pe ceaţă, din motive evidente.

Cele mai bune repere pentru urcare sau coborâre sunt pârtiile din Azuga. Nu aveţi cum să le rataţi chiar dacă nu aţi mai fost deloc în zonă. Iar dacă ideea de a urca sau coborî pe jos nu vă surâde, telegondola este funcţională şi pe timpul verii. Noi am ales să coborâm pe pârtia Sorica pentru că nu mă încântă ideea să bâjbâi după potecă la lăsarea serii.

Traseul parcurs pleacă din Sinaia și este marcat în prima parte, ceea ce face ca drumul prin pădure să nu fie atât de anevoios. Marcajul, punct albastru, apare prima dată pe un stâlp de pe DN1, la aproximativ 5 minute de mers din Gara Sinaia înspre Ploiești. De aici în partea stângă traversăm râul Prahova și continuăm pe strada Piscul Câinelui până lăsăm în urmă orașul. Urmăm marcajul până în apropierea cabanei Piscul Câinelui, care este proprietate privată și continuăm în urcuș susținut pe lângă cabană, în partea stângă. Poteca este vizibilă iar din când în când întâlnim punctul albastru. așa că până la ieșirea din pădure nu sunt probleme de orientare. Nu știu în sens invers cât de vizibil este marcajul însă cu puțină intuiție se poate ajunge la destinație, dacă nimeriți ieșirea din creastă.

De cum ieșim din pădure și zările se deschid, priveliștea spre Munții Bucegi te lasă fără cuvinte. Iar soarele dimineții face ca totul să pară și mai frumos.

Odată ieșiți din pădure, direcția este clară: drept înainte spre primul vârf. În drumul nostru trecem pe lângă o stână părăsită, ieșim deasupra unei culmi împădurite cu trei tipuri diferite de copaci care oferă un contrast interesant și tot întorcându-ne pentru a admira încă o dată Bucegiul ajungem și pe poteca de creastă, adică pe drumul forestier.

Munții Bucegi

Munții Bucegi

Creasta Baiului

Drumul de creastă ocolește toate vârfurile pe curbă de nivel, mergând inițial pe partea cu Munții Bucegi după care trece pe partea cu Munții Ciucaș.

Munții Ciucaș

Vedere spre Predeal, Postăvaru și Cheile Râșnoavei în depărtare

Dacă vă simțiți în formă puteți urma creasta matematică și aveți avantajul de a avea o vedere de ansamblu a zonei. Dacă nu, urmați drumul forestier care se termină deasupra pârtiilor din Azuga, în dreptul telegondolei. De aici până în Azuga nu mai este foarte mult, însă partia este destul de înclinată așa ca aveți grijă la încheieturi. Iar la finalul zilei, dacă nu vă grăbiți prea tare este posibil să aveți parte și de un apus de toată frumusețea peste culmile munților Bucegi.

Până la urmă a fost o idee bună să coborâm prin Azuga și nu prin Sinaia. Din creastă poteca spre Sinaia nu este vizibilă, n-am fi știut când să ieșim de pe drumul forestier. Iar urcarea prin pădure a fost chiar plăcută și fără probleme de orientare. Așa că eu vă sfătuiesc dacă vreodată veți merge în Baiului, să urcați din Sinaia pe punct albastru și să coborâți pe pârtia Sorica. O zi întreagă de vară e de ajuns pentru terminarea traseului.